Hai, serios!

re posta redactiei

2008-06-17T11:39:00.000-07:00

dragul meu ba bucur ca ai luat in considerare micile mele intrebari retorice, dar nu avem de gand de a provoca o polemica ideatica si nici nu doream nici un fel de justificare, asadar si prin urmare tot ce mai am de comentat este:

Carlsberg

2008-06-17T01:07:00.000-07:00

In cazul in care Carlsberg ar da faliment, ar fi probabil cel mai dragut faliment din lume.

Urmare

2008-06-12T08:58:00.000-07:00

Domnule g,

Nu a fost intentia mea sa folosim acest spatiu public pentru dispute ideatice. De dragul subiectului insa, va voi raspunde bucuros.

Voi discuta, in limita spatiului si a puterilor, urmatoarele afirmatii sau intrebari pe care le-am dedus (sper eu - corect) din scrisoarea dumneavoastra electronica:

1. In manifestul de care vorbim, accentul cade pe SUCCESul in afaceri, individual sau corporativ.

Sunt nevoit sa va dau dreptate. Ba chiar am sa incerc sa justific focusarea puternica pe acest concept, cel de SUCCES. Cum am incercat sa ilustrez si in partea introductiva a manifestului, cultura antreprenoriala are un artefact primar si fundamental - succesul in afaceri. Mi s-a parut deci normal sa urmez linia logica "Ce trebuie? Trebuie sa ai succes. Cum sa ai succes? Invatand sa fii antreprenor. Cum inveti sa fii antreprenor? Studiind si practicand stiinta antreprenoriatului. Ce este aceasta stiinta? Absolut nimic. De ce spuneti asta? Ei bine, pentru ca... s.a.m.d.", unde s.a.m.d este expunerea plictisitoare pe care ati parcurs-o probabil, citind manifestul.

2. Stiinta antreprenoriatului nu este "o mizerie", asa cum poate prea dur o clasificam. "Mizeria" este afacerea conexa, cea a literaturii de specialitate.

Intr-un fel, va dau dreptate. Am gresit spunand ca stiinta antreprenoriatului este o mizerie - ea nici nu exista cu adevarat, deci nu poate fi ceva sau cumva. Imi veti permite o mica anecdota - citez direct din discursul unui profesor pe care am avut placerea sa-l impartim: "Aceste concepte, datorita faptului ca nu exista, sunt foarte fragile."
Pe tonul meu cel mai serios, revenind, afirm in continuare ca stiinta antreprenoriatului este o mizerie. Ca afacerile conexe, precum cea a literaturii de "specialitate" sunt la fel, nu pot contesta. Or fi fiind. Patesti.
Sa incerc o explicatie: eu cred ca nu exista o "stiinta a antreprenoriatului". Fiind ea mirifica insa inexistenta, nu pot exista "cercetari serioase" in domeniu. Orice cercetator serios intuieste rapid ca nu poti cerceta intr-un domeniu unde nu exista niciun fel de fenomen real care sa merite investigat. Nu exista un pattern, nu exista legi, nu exista asumptii fundamentale pe care sa poti construi o paradigma.

Daca imi permiteti, am sa fac o paralela scandaloasa - stiinta antreprenoriatului este o "vanatoare de vrajitoare" cu sensul schimbat. In "vanatoarea de vrajitoare" avem urmatoarele ingrediente: dogma (crestinismul, cu antiteza "bine-rau", Dumnezeu -Diavol"); motivul (sa scapam lumea de rau prin arderea lui pe rug); instrumentarul (metodele si instrumentele de identificare, metoda de interogatoriu, metoda de eliminare etc.); expertii (inchizitorii, inchizitorii -sefi, Papa); invataceii (oricine, in principiu, atata timp cat era scolit si autorizat de experti). Veti observa desigur, stimate domn, ca vanatoarea de vrajitoare nu este considerata in mod serios (cel putin in vremurile noastre) o "stiinta".
Revenind la stiinta antreprenoriatului, ingredientele se regasesc: dogma (sa scapam lumea de rau, inteles prin faptul ca fiecare individ se lupta sa o duca mai bine); instrumentarul (acele metodologii, metode si instrumente prin stapanirea si aplicarea carora se obtine succesul); expertii (sau asa-zisii experti, the big guru, coacheri, traineri si alte semintii ale lui Iuda); invataceii (acei stimabili idioti, la care ma revendic, ce sunt scoliti de experti).
Paralela sta in picioare si deoarece are logica din spatele demersului "stiintific" oarecum asemanatoare (identica vreau sa spun). Respectiv se vaneaza un "Sfant Graal" (in cazul vanatorii de vrajitoare - tocmai vrajitoarele iar in cazul antreprenoriatului - succesul in afaceri) si se iau ca indicatori de obtinere ai acestui Graal evenimente aleatoare din realitate. As detalia, insa nu merita efortul.
Vedeti deci ca parerea mea nu cruta stiinta antreprenoriatului, dand vina pe afacerile conexe. Dimpotriva, daca stiinta antreprenoriatului n-ar exista, restul s-ar duce in cascada, intr-un maret efect de domino, ce i-ar ruina instant pe toti antreprenorii din domeniu. Ironic.

3. Problema nu este lipsa competentelor, ci mai degraba etica "protestanta" de "a face bani, ca scop in viata".

Sa ne asiguram ca ne intelegem reciproc: succesul in afaceri nu inseamna neaparat a face bani. Inseamna uneori si asta, desigur, dar egalitatea absoluta intre aceste 2 concepte nu sta in picioare. Parerea mea

4. Daca autorul manifestului (eu, Marius adica) ar avea ca scop in viata "a face bani", care ar fi calea de urmat? Nu una de urmarire a "succesului", fie el prescris si perimat?

Habar nu am. Nu am ca scop in viata a face bani. Iar daca am sa fac vreodata, am sa imparatasesc cum s-a intamplat. Total neavizat (este totusi o parere personala, nu o axioma), imi sustin parerea anterioara: succesul in afaceri vine prin persistenta. Banii probabil sunt una dintre rezultante. Nu singura.

5. Cum sa reusim adresarea "perpendiculara" si nu "paralela" cu opinia publica?

N-ar insemna asta sa urmarim succesul, fie si in cazul particular al acestui demers? Daca am incerca si prin absurd reusi sa vorbim "perpendicular" pe opinia publica, nu am deveni niste "guru" la fel de falsi? Si apoi, cui ii pasa de restul? Mie unuia imi ajunge sa-mi devers ideile intr-un spatiu, oricare ar fi el. Daca ajung intr-un desert de trafic, fie. Am sa ma abtin, la fel ca onorabilul Dan Petre, de la a comenta mai departe "de ce scriu".

posta redactie replica la manifest

2008-06-10T04:37:00.000-07:00

Scrisoare deschisa domnului marius

Domnule Marius am citit cu interes opinia d-voastră exprimată în postul anterior. După umila mea părerea accentul d-voastră cade foarte mult pe succesul în afaceri, fie el individual sau corporativ. Accent care se transpune pentru unii în Q7, laptop vacanţa plătită sau cotă de piaţa, return of etc.

Sunt întru-totul de acord cu d-voastră că „Stiinta ”antreprenoriatului” e o mizerie”, dar din punctual meu de vedere confundaţi o altă afacere cum ar fi literatura de afaceri cu cercetarea în domeniu. Argumentele d-voastră referitor la aceasta sunt foarte precise şi definesc exact topicul workshop-urilor în domeniu. Din punctul meu de vedere acest lucru se întâmplă pentru că avem cvasi cercetători - guru, care fie vorba între noi trebuie ca „şi gura lor să mănânce o pâine” şi atunci sigur vor veni în ţara noastră să ceară „pământ şi apă” nimeni de la noi nu îl va întreba pe domnul guru de ce un folow up a companiilor care din punctul lui de vedere definesc succesul în afaceri nu se deosebesc de ce le care au eşec in afaceri sau nimeni nu îl va întreba pe domnul guru Keller: concepţia sa paradigmatică in privinţa mărcii sau pe domnul guru Trout cum a reuşit să facă din poziţionare o franciză de comunicare De ce? Poate nişte ţărani. Poate ei sunt guru şi noi nu...poate că nu ne interesează... poate nimeni din cei care acum 20 de ani predau economie politică şi acum scriu cărţi cu copy paste & translate nu le-au explicat... sau poate că de vină nu mai este educaţia, moştenirea ci doar lipsa strategiei (că de managementul strategic este la modă) ...sau poate vor să audă doar că numele lor este OK...
Toată lumea va absorbi legile ca un decalog că de funcţionează de 2000 de ani şi în alte domenii. Singurul adevăr valabil fiind să facem bani. Din acest punct de vedere cred că nu în lipsa competenţelor se află problema, ci mai degrabă în etica protestantă de a face bani ca un scop în viaţă. Dacă d-voastră domnule Marius a-ţi avea ca scop în viaţă să faceţi bani care ar fi calea de urmat? Nu una de succes?... fie el prescris şi expirat.

Dincolo de aceste divergenţe de opinii sunt din nou de acord cu d-voastră că „regula al 6 lea simţ™ (bunul simţ)” funcţionează cel mai puternic. Dar revin şi vă întreb câţi din cei care vor să devină oameni de succes îl au? Şi atunci nu le este lor mai uşor să împrumute filosofii de viaţă, că de, toţi facem la fel... cum să le spui că în afaceri, în război şi în dragoste nu există legi... dacă mai vrei să vorbească cu tine...
Normal că filozofia lor de succes este să aibă succes, să fie populari să vorbească afacereza, d-voastră domnule Marius ştiţi cât mai costă un bilet spre Nirvana (nu mă refer la formaţie)
După cum bine cunoaşte-ţi din discuţii anterioare perspectiva mea coincide cu cea politică, în care păpuşarul fie el din: Mulholland Drive (citare pt o sursă bibliografică) este tot el sau familia lui şi atunci o perspectivă critică nu este cea mai indicată nu?...

Întrebarea care v-o propun este: putem în loc să avem dreptate şi să vorbim paralel cu toţi care urmează reţeta propusă de d-voastră, să vorbim perpendicular pe şi cu ei? Şi dacă da cum?

Cu consideraţie g

Ps: Viva La Revolucion! :)

manifest antreprenoriant

2008-06-06T04:53:00.000-07:00

Termenul ”antreprenor”, in acceptiunea originala de ”persoana care preia o antrepriza (conducerea unei lucrari de constructii)” este folosit in prezent pentru a desemna omul de afaceri, in toate ipostazele sale. Fie ca e tanar, fie ca a trecut de prima tinerete, omul de afaceri prezent TREBUIE sa aiba calitati antreprenoriale. Adica, pe intelesul nostru, sa stie sa conduca.

Sa stie investi, sa stie rentabiliza, sa stie afacereza, sa-si diversifice portofoliul, sa minimizeze riscul. Sa aiba viziune, sa aiba misiune, sa aiba obiective. Sa aiba idei, sa stie delega, sa poata planifica, sa poata implementa, sa stie evalua si re-planifica. Sa fie pragmatic, dar nici prea-prea: sa fie si un pic artist. Sa faca bani, sa umple presa, sa fie model. Sa dea ceva INAPOI comunitatii. Sa fie lider, sa stie imbina munca cu timpul liber, cariera cu familia. Sa fie asa si pe dincolo.

Toate astea fiind bifate, o sa aiba succes. Facand un scurt rezumat, totul cu scopul de a avea SUCCES.

Ei bine, succesul este ”overrated”. Asa zic eu. In plus (si mult mai grav) toate accesoriile antreprenorului de succes, cele enumerate mai sus, sunt vorbarie goala. Sunt un produs care trebuie vandut, atent chibzuit, raportat la nisa, ”branduit” si impachetat convenabil. Beneficiind de stereotipia inculcata de sistemul capitalist si avand drept concept central sfanta combinatie ”Cerere-oferta”, produsul acesta se vinde scump, dar convenabil. Milioane de tineri imbraca niste uniforme sociale anoste si merg sa practice regulat dogma ”afacerezei”. N-ar fi o problema, mie personal imi place sa fiu inconjurat de idioti - dar atata vreme cat au bani.

Dar ei si-au cheltuit banii deja, pentru a invata aceasta stiinta. Pentru a se inrola in aceasta religie, ce are o dogma bine delimitata ce se preda in scoli, un ritual extrem de bine definit (inclusiv norme de comportament, tinuta, limbaj etc.), un rai la care viseaza toti (pozitia de CEO sau World Domination, dupa caz) si profeti cu duiumul, platesc cu totii studii avansate, traininguri, cursuri, manuale de afaceri, tomuri de literatura mistico-amuzanta. Isi infiinteaza organizatii studentesti - mici ateliere de lucru, laboratoare in care sa exerseze stiinta de a conduce, de a stapani, de a deveni antreprenor de succes. Platesc ”antrenori” (coachers), stabilesc mentori, asculta oameni considerati ”guru”. Isi fixeaza obiective, se bucura exagerat pentro o sedinta in care si-au impus punctul de vedere si se imbata crita la team-buildingurile profesionale in care invata sa relationeze ca de la om la om cu alti antreprenori. Adica sa redescopere de unde au plecat.
Stiinta ”antreprenoriatului” e o mizerie, este un mare balon de sapun colorat frumos la exterior, dar cu aer statut in interior.

Stiintele conexe - cele ale marketingului, ale brandinglui, ale vanzarilor, ale relatiilor publice, ale merchendisingului si celelalte toate sunt strans legate si dependente de mitul intreprinzatorului. Conform acestuia, stapanind limbajul, dobandind abilitatile, exersand comportamentele specifice ”intreprinzatorului” vei avea succes.

Ei bine, din 20 de carti ”stiintifice” ce trateaza stiintele antreprenoriatului, 19 urmeaza un pattern. Cealalta incearca sa creeze un altul, care sa ajunga la moda si sa fie adoptat ca adevar absolut. Sa analizam putin primele 19: sunt de genul ”principii generale ale...” si contin 1% formule, 40% opinii personale ale autorului si 59% studii de caz. Formulele sunt partea cea mai putin afectata de trecerea timpului si aduc 0,5% din cumparatorii cartilor. Totusi, ele sunt in cel mai bun caz discutabile. Pentru ca se bazeaza pe o metodologie, pe o procedura statistica, pe anumite contexte si anumite studii. Nu vom intra in detalii insa metodologia ”experimentala” a stiintelor ”slabe” (in contrast cu stiintele ”tari” - fizica, chimia etc.) este inca in zilele noastre discutata si discutabila.

Cele 40 de procente de pareri personale ale autorului sunt partea delicioasa a cartii. Ele aduc conceptele "tari" ale respectivei stiinte in fata cititorului si le imbraca dupa cum se pricepe mai bine "faimosul autor". Daca e deja un guru (asta insemnand ca a mai scris cateva carti si parerile sale plac publicului prin faptul ca spun lucruri evidente intr-un mod placut), isi va permite sa discute conceptele clasice si sa le contrazica - dar in mica masura - doar atat cat sa dea sare si piper cartii. Orice parere va fi ilustrata obligatoriu printr-un studiu de caz. Ceea ce ne aduce la celalalte 59 de procente, pline cu povesti incitante despre institutii economice si despre succes absolut sau esec absolut, depinzand de ce trebuie sa sustina autorul. Frapant la aceste studii de caz este faptul ca aceeasi companie si aceasi perioada din evolutia ei este data ca exemplu pozitiv intr-o carte si negativ in alta. Conteaza doar ce trebuie subliniat. Coca-Cola, Nike, McDonald's, toate aceste nume sonore sunt folosite pentru a ilustra greseli sau idei geniale in stiinta antreprenoriatului, selectand din istoria companiei doar acele aspecte care sustin ideea autorului.
De exemplu, Coca-Cola este frecvent citata pentru "cea mai mare greseala in istoria brandingului" (acea intamplare cu Coca-Cola Classic Taste). Pe de alta parte, din toate partile curg adevarate imnuri de slava a marcii - cea mai puternica marca din lume, cea mai cunoscuta, cea mai valoroasa etc.
Ca si cum n-ar fi destul, stiintele asociate "antreprenoriatului" isi fundamenteaza si sprijina conceptele de baza pe aceste studii de caz, apeland la un demers cel putin fragil. Pe baza miscarilor anterioare a companiilor si a raspunsului consumatorilor, se enunta legi si se inalta modele explicative. Nu mai conteaza ca s-au schimbat factorii sociali si economici, comportamentele de consum, nivelul educatiei etc.

Apoi, mai este ceva de spus. In cautarea unei retete a succesului (ce nu poate exista, este evident) as spune ca unul dintre factorii cu adevarati importanti este persistenta. Cred cu tarie ca date fiind conditii egale de mediu, va castiga acela care persista. Sa ilustrez aceasta credinta:

Pentru a avea succes in afaceri, este destul sa mergi permanent inainte. Tot restul cunostintelor necesare poate fi invatat pe parcurs. Nu e nevoie nici de 5 ani de facultate, master, nici de MBA-uri, training-uri si alte asemenea produse secundare ale culturii antreprenoriale. Toate aceste abilitati pot fi deprinse din mers si vor fi cu adevarat inradacinate prin experienta. Fara bullshit de trecere de la viata teoretica la viata reala. Acum vreo 2 zile, mi-a intrat cineva in birou si mi-a spus direct: Salut! Eu fac figurine din lemn ornamentale. Sunt foarte frumoase si costa putin. Ai vrea sa vezi?
Pe mine m-a convins. A fost ca o adiere de primavara in peisajul imbatranit si statut al afacerilor la costum, cu negocieri obositoare, cu orgolii si alte artefacte inutile ale culturii antreprenoriale.

Pledez pentru sinceritate, onestitate si bun simt in afaceri. Sunt satul pana in gat de curentul "corporate wanabe" si de produsele lui. Si cred ca succesul vine in functie de cat esti de pregatit sa mergi inainte si sa crezi in ceea ce faci.

suntem pe locul doi ba adica .... is 50

2008-03-28T16:10:00.000-07:00

the monkey channel ne-a transformat campania noastra in viral....
the time is near...:)

deci cu dedicatie pentru toti CorporateWannaBe de la un mos in formol,

za fuciur is brait

de ce nu ar fi asa multi “corporate wannabe"?

2008-01-16T10:49:00.000-08:00

De ce nu ar fi atatia “corporate wannabe"?

Acest gen de rationament il intalnesc adesea cand aud fraze de genu “tinerii de astazi”. Ei sun astazi “naive corporate wannabe”, la fel cum noi ne jucam cu tuburile in spatele blocului si ne construiam simbolic baza care trebuie aparata. Si unii si altii faceau lucruri marete pentru umanitate. Noi cuceream noi teritorii ei cuceresc noi cote de piata..Noi cresteam cu pureci la televizor ei cresc cu Trump, care ne.spune ca trebe sa gandim in stil mare si sa luam decizii la fel. Cultura care o respira le spune ca ei sunt proprii lor zei, ca pot ajunge din paznic executive. Pana aici nu au nici o sansa…ne enerveaza desigur forma fara fond, de para ar fi un lucru nou. Nici secretarii de partid nu citisera in versiunea originara Marx&Engels, la fel cum nici ei nu stiu ca mai exista si altcineva in afara Kotler. Cum sa ii acuzi pentru ganditul in limitele unui model descriptiv, fie el de piata, de resurse umane sau de management, pentru simplu motiv de cauta repere.. Cum sa vorbesti cu ei cand ei detin adevarul absolut.
Cred ca avem nevoie de corporate wannabe care au opinii, nu neaparat solutii pentru ca pana una alta o gasesc o modalitate excelenta de agatat

Va urma
Am inceput campania official

Un mos in formol

"Vreau sa ma angajez la o corporatie!"

2008-01-10T05:45:00.000-08:00

La mesele vecine din localul unde servesc o cafea se fac proiecte.
De ce atatia "corporate wannabe"?
Vad zilnic zeci de tineri care se intalnesc, discuta, pun proiecte pe interminaile foi de hartie alba, vorbesc la telefon ore cu "colaboratori", "membri mai vechi", membri mai noi, carora li se adreseaza afectati. Fiecare isi da cu parerea, fiecare se chinuie sa foloseasca enorm de multi termeni imprumutati din diferite domenii. De exemplu: "Imaginea noastra este un element super-important. La nivel de training sunt de parere ca studentii astia se vor angaja la un moment dat."
Aici nu ma pot impiedica sa le dau dreptate. Intr-adevar, acesti oameni se vor angaja la un moment dat. Pot sa-mi spun parerea? Vor fi angajati mediocri. Nu spun ca nu vor fi cel mai bine platiti sau ca vor fi mai putin fericiti decat ceilalti colegi.
Alaturi de ei, sta cineva cu un laptop deschis si face ceva. Are langa paharul de ceai o agenda deschisa si din cand in cand o consulta. Daca vreodata as fi condus o companie de succes, astfel de oameni mi-as fi angajat. As folosi probabil si oamenii de la cealalta masa, dar nu pentru a desfasura niscaiva activitati productive. I-as pune de exemplu sa zapaceasca un client caruia nu am intentia sa-i mai vand nimic. Sau m-as da peste cap sa-i vad angajati la concurenta. Mi-ar face treaba intr-un mod spectaculos.
Sistemul acesta al angajatilor cu referinte excelente dar cu istoric bogat in locuri de munca e unul interesant. Imi vine sa cred camajoritatea companiilor fac la fel: angajeaza un om care promite mult, are un CV stufos dar care nu produce niciun fel de rezultate. Odata ce realizeaza greseala, il incurajeaza cat poate sa plece, dand referinte excelente, sa scape odata de el. In acest circuit ma inscriu cu dublu rol; cateodata stau in pozitia angajatului, cateodata stau in cea a angajatorului. Oricum, procesul e neplacut.
Revenind la oamenii care isi muncesc tineretile, cred ca procesul acesta de implicare maxima intr-o organizatie studenteasca mai mult rau face experientei de munca decat sa o imbogateasca. Ajunsi la capatul studiilor ei au de ales: ori continua sa studieze, lucru pe care paradoxal considera ca il fac foarte bine (desi in timpul facultatii mai mult au facut proiecte prin baruri decat sa invete materie) sau sa iasa pe piata de munca. Daca reusesc sa se angajeze, se vor comporta in mare dupa cum am descris mai sus. Daca nu, vor infiinta o firma, pe care o vor conduce dupa cum au invatat deja in organizatiile studentesti.
Asta nu e rau, la urma urmei un faliment trebuie sa dea toata lumea candva. Unii il dau devreme, sa aiba timp sa se dezmeticeasca. Altii il dau probabil mai tarziu, cand e catastrofal.

De ras.

2007-10-15T04:03:00.001-07:00

Intelligence in EVRY bit...

Avem di tati.... (via George)
Te-ai astepta macar la o editura sa scrie corect romaneste...

Romanii ăştia îs unguri!

2007-06-19T05:23:00.000-07:00

Oricine m-ar auzi spunând una ca asta m-ar putea suspecta pe bună dreptate ca am scapat mai multe beri pe gât sau chiar mai rău, că puţinele minţi pe care le-am avut...s-au dus şi ele prin alte ţări la cules de căpşuni! Dar cer îngăduinţa să vă povestesc cum se face că romanii îs de fapt unguri.

De ceva ani încoace a apărut un fel de modă ca localităţile de pe la noi să aleagă o zi din an în care să petreacă tot poporul, să se arunce nişte bani aiurea şi cineva sa iasa cu un profit frumuşel. Că se cheamă aniversarea primei atestări documentare, că se leagă de vreun obicei local sau de cine ştie ce eveniment din istorie...nu contează. Orice motiv e la fel de bun ca oricare altul...chef să fie şi voie bună, şi mai ales mici şi bere din belşug. Aşa se face că o localitate de aci din vecini, capitală de judeţ, după ce a văzut că treaba asta cu aniversările iese bine la capăt s-a gândit că numai o serbare de asta pe an nu-i destul aşa că s-a mai scornit una. Întâmplarea face că în preajma localităţii de care vorbesc să se afle un castru roman şi nu oricare, ci unul de importanţă strategică pentru fostul Imperiu Roman. Astfel că pornind de la acest vestigiu al romanităţii locului s-a stabilit ca în fiecare an pe la jumătatea lunii iunie să aibă loc Festivalul “Zilele Romane”. Ideea bună în teorie, a avut de suferit la punerea în practică, aşa cum se întâmplă mai mereu pe la noi. Şi uite aşa un turist care ar vizita oraşul în acele trei zile ar putea vedea îmbinându-se într-o manieră caricaturală şi kitch-oasă modernismul şi antichitatea. N-am să pomenesc despre scene în care romanul zilelor noastre (devenit între timp român) vorbeşte la telefonul mobil lângă nişte coloane romane făcute din rigips, nici despre faptul că pe străzi găseseşti tarabe care vând tot felul de obiecte care reproduc de fapt alte obiecte ce se situeză mult mai recent în istorie...nu, nu la asta vreau să ajung.

A nu se uita că se doreşte ca prin această manifestare să se elogieze trecutul şi să se promoveze originea latină şi continuitatea spiritului roman în acel loc. Astfel că în cadrul festivalului au loc diferite manifestări care se doresc artistice. Printre aceste manifestări se numără şi defilarea Legiunii X (prin X nu vreau exprim numărul 10, vreau doar să maschez faptul că n-am reţinut numărul de inventar al respectivei legiuni, spre ruşinea mea). Ei, bine abia acum am ajuns la “cestiune”, după acest lung ocol. Din nou trebuie să recunosc că n-am fost prea atent la orele de istorie aşa că nu ştiu câţi oameni erau în acele unităţi de armată romane. Cert e că până în zilele noastre au rămas din vestita Legiune (care, îmi spune un amic de al meu licenţiat în istorie, nici măcar n-a existat vreodată) au rămas cum spuneam, vreo 20 de persoane.

Şi iată-i pe falnicii “legionari” venind în cadenţă pe cea mai mare uliţă din urbe, câţiva călări, de bună seamă căpeteniile, în urma lor restul corpului de armată, pedeştri. În mijlocul gloatei de gură-cască se opresc pentru ca “urmaşii” lor să-şi facă poze cu ei. Toţi stau gravi, nu zâmbesc şi nu vorbesc cu nimeni. Am zis că probabil şi ostaşii de acum 2000 de ani or fi fost la fel de disciplinaţi. Dar, altul e de fapt motivul tăcerii lor. Ei nu spun nimic pentru că nu cunosc limba şi chiar dacă ar vorbi n-ar reuşi să se facă înţeleşi şi n-ar înţelege ce li se spune. E normal, aţi putea spune, cine mai ştie în ziua de azi latina?!

La un moment dat, mai-marele vitejilor războinici, considerând că eroismul lor a fost din belşug răsplătit prin ovaţiile publicului, doreşte să-şi ducă ostaşii la cazarmă. Şi atunci, pe deasupa vacarmului general de voci şi manele ce răsună de pe terasele din jur se aude ordinul: “Vigyaz! Eloret!” care în limba maghiară înseamnă: “Atenţie! Înainte!”

De aici s-ar putea isca iar o dispută despre originea poporului român şi maghiar. Nu e locul şi nici nu am căderea să mă lansez într-o asemenea discuţie. Vreau doar să spun că dacă tot ne batem atâta cu cărămida în piept că “în aste mâini curge un sânge de roman” puteam dracului să ne facem noi o legiune a noastră, pe care să o scoatem la defilare o dată pe an, nu să închiriem cu ziua una de la poporul vecin şi prieten maghiar!

Cum sa faci bani pe net

2007-05-07T12:30:00.000-07:00

Cum sa faci bani pe net - episodul 1. In primul rand exista o unealta simpatica ce se numeste AdSense de la prietenul Google care pusa pe site-ul proprietate personala (sau blogul personal, la fel cum este acesta de-l parcurgi in aceste momente) aduce ceva centi pentru fiecare clic de la cititori. Bineinteles, prietenul si partenerul poporului, domnul Google castiga si dansul din aceasta afacere... dar de ce sa ne batem capul cu asta, ca doar ii jecmaneste pe antiprietenii capitalisti care platesc bani grei sa le apara reclama pe site-ul partener google. Trebuie avertizati doritorii ca Google interzice sa agasati utiliatorii cu aceste reclame, sa ii directionati explicit sa clicheze pe reclame sau sa folositi trucuri murdare (de care noi nu stim, pe cuvant) pentru a-i pacali sa vizioneze pagini platite. Pe scurt, atata timp cat lucrurile se desfasoara "cinstit", Google plateste, si nu plateste putin in cazul in care site-ul dumneavoastra e destul de vizitat. Noroc! Va urma "cum sa fii fericit pe net" si episodul urmator din cum sa faci bani pe net.

Va ordon, vindeti! - din discursurile motivationale ale lui Fanica, director de S.R.L. cu acte in regula

2007-04-26T05:58:00.000-07:00

Pai da, vindeti, ca doar nu degeaba v-am angajat, v-am pus sa va faceti plan de cariera, sa-l respectati, sa uitati de prieteni, sa uitati de libertate, sa beti o litra de apa plata din banii firmei, sa va incarcati telefonul la lucru, sa scrieti pe flipchart-uri, sa ma salutati cu "sa traiti dom'director!", sa zambiti la glumele mele, sa fiti entuziasti, sa va rupeti picioarele alergand sa-mi deschideti usile. Vindeti, vindeti, vindeti. Si dupa aia ganditi-va cum sa vindeti mai mult. Asta in loc sa dormiti.
-Da' nu vor sa cumpere, dom' director....
Pai convingeti-i mai, ca de aia v-am facut training, ca de aia am facut team building, de aia am investit atata in biroul ala, de aia platesc telefoane, de aia platesc curent, de aia am facut firma, de aia platesc impozite.
-Da' nu le place produsu', dom director...
Cum sa nu le placa?! Io stiu ce vrea clientul mai, calitate, asta vrea, io ii dau calitate, nu altceva, ca de aia il import din China, mai. De aia va platesc pe procent mai, ca sa vindeti, sa vindeti.

Plan de afaceri

2007-04-26T02:45:00.000-07:00

Intr-o zi, la o cafea, doi prieteni:
“No, amu ca s-o terminat si cu facultatea asta nenorocita, in care oricum n-am invatat nimic, ca numai teorie s-a facut si nimic practic, ar trebui sa ne gandim si noi ce o sa facem. Ar fi fain daca am putea sa deschidem o firma de consultanta...”
“Pai pentru asta ne-ar trebui niste oameni. Ca daca tot facem consultanta...ar trebui sa facem selectie, traininguri, diagnoza...”
“Da’ ce stim noi ba de diagnoza???”
“Da’ ce ma, aia care cumpara stiu?”
“Haha! Ai dreptate! Facem! Dar ne trebuie oameni.”
“Pai stiu io pe cineva! E prietena varului meu. A absolvit ISE-ul anul trecut. Trabuie sa stie ceva afaceri. Si mai e si Andrei, colegul nostru. Stii? Ala de mergeam cu el la bere in anul I. E de treaba. Am auzit ca isi cauta de lucru. Pe el il putem pune pe training si pe tipa o punem sa faca fise de post, ca e usor. Deschizi O*netul si gasesti acolo tot. Si poate sa faca si organigrame ca din astea se fac la ISE. Iar noi facem interviuri de selectie. Iti dai seama ce misto e cand vin atatea gagici si le intervievam.”
“Da ba, da’ trebuie sa deschidem firma.”
“Du-te ma, ca stiu eu o firma de consultanta care are pe cineva care se ocupa de tot.”
“Si cum gasim clientii?”“Pai simplu! Punem fluturasi in posta!”

De inceput

2007-04-26T01:12:00.000-07:00

Ma, fii atent ce zice George (Ba, adica): hai sa facem studiu sa vedem cate din firmele de consultanta in resurse umane au fise de post clare pentru angajatii lor. Sa vedem cum i-au angajat. Sa vedem care le e fluctuatia de personal.
Io zic ca ar fi dezastruos. Cel putin dezastruos. Am putea sa-l facem, informal desigur, sa nu fim dati in judecata sau batuti in coltul strazii.
Personal, sunt curios cum dracu arata organigrama unei firme de consultanta. Vreau sa vad in cate din aceste firme se aplica principiile pe care le auzi in traininguri tinute de consultantii dansilor. Sa vedem daca au habar ce tip de "cutura organizationala" au ei. Sa vedem cum e condusa o firma de acest fel: democratic, asa cum se preda la curs, sau despotic? Ce e mai important - expertiza consultantilor sau numarul agentilor de vanzari? Dar nu declarativ, numa' mersi de afise de PR. Vreau sa vad ce zice angajatul, ce zice omul care a plecat de la firma, ca nu-i convenea ceva. As vrea sa vedem ce zice lumea, ce zic clientii, ce zic finantele, ce zice ITM.