re posta redactiei

dragul meu ba bucur ca ai luat in considerare micile mele intrebari retorice, dar nu avem de gand de a provoca o polemica ideatica si nici nu doream nici un fel de justificare, asadar si prin urmare tot ce mai am de comentat este:

posta redactie replica la manifest

Scrisoare deschisa domnului marius


Domnule Marius am citit cu interes opinia d-voastră exprimată în postul anterior. După umila mea părerea accentul d-voastră cade foarte mult pe succesul în afaceri, fie el individual sau corporativ. Accent care se transpune pentru unii în Q7, laptop vacanţa plătită sau cotă de piaţa, return of etc.

Sunt întru-totul de acord cu d-voastră că „Stiinta ”antreprenoriatului” e o mizerie”, dar din punctual meu de vedere confundaţi o altă afacere cum ar fi literatura de afaceri cu cercetarea în domeniu. Argumentele d-voastră referitor la aceasta sunt foarte precise şi definesc exact topicul workshop-urilor în domeniu. Din punctul meu de vedere acest lucru se întâmplă pentru că avem cvasi cercetători - guru, care fie vorba între noi trebuie ca „şi gura lor să mănânce o pâine” şi atunci sigur vor veni în ţara noastră să ceară „pământ şi apă” nimeni de la noi nu îl va întreba pe domnul guru de ce un folow up a companiilor care din punctul lui de vedere definesc succesul în afaceri nu se deosebesc de ce le care au eşec in afaceri sau nimeni nu îl va întreba pe domnul guru Keller: concepţia sa paradigmatică in privinţa mărcii sau pe domnul guru Trout cum a reuşit să facă din poziţionare o franciză de comunicare De ce? Poate nişte ţărani. Poate ei sunt guru şi noi nu...poate că nu ne interesează... poate nimeni din cei care acum 20 de ani predau economie politică şi acum scriu cărţi cu copy paste & translate nu le-au explicat... sau poate că de vină nu mai este educaţia, moştenirea ci doar lipsa strategiei (că de managementul strategic este la modă) ...sau poate vor să audă doar că numele lor este OK...
Toată lumea va absorbi legile ca un decalog că de funcţionează de 2000 de ani şi în alte domenii. Singurul adevăr valabil fiind să facem bani. Din acest punct de vedere cred că nu în lipsa competenţelor se află problema, ci mai degrabă în etica protestantă de a face bani ca un scop în viaţă. Dacă d-voastră domnule Marius a-ţi avea ca scop în viaţă să faceţi bani care ar fi calea de urmat? Nu una de succes?... fie el prescris şi expirat.

Dincolo de aceste divergenţe de opinii sunt din nou de acord cu d-voastră că „regula al 6 lea simţ™ (bunul simţ)” funcţionează cel mai puternic. Dar revin şi vă întreb câţi din cei care vor să devină oameni de succes îl au? Şi atunci nu le este lor mai uşor să împrumute filosofii de viaţă, că de, toţi facem la fel... cum să le spui că în afaceri, în război şi în dragoste nu există legi... dacă mai vrei să vorbească cu tine...
Normal că filozofia lor de succes este să aibă succes, să fie populari să vorbească afacereza, d-voastră domnule Marius ştiţi cât mai costă un bilet spre Nirvana (nu mă refer la formaţie)
După cum bine cunoaşte-ţi din discuţii anterioare perspectiva mea coincide cu cea politică, în care păpuşarul fie el din: Mulholland Drive (citare pt o sursă bibliografică) este tot el sau familia lui şi atunci o perspectivă critică nu este cea mai indicată nu?...

Întrebarea care v-o propun este: putem în loc să avem dreptate şi să vorbim paralel cu toţi care urmează reţeta propusă de d-voastră, să vorbim perpendicular pe şi cu ei? Şi dacă da cum?

Cu consideraţie g


Ps: Viva La Revolucion! :)

suntem pe locul doi ba adica .... is 50

the monkey channel ne-a transformat campania noastra in viral....
the time is near...:)

deci cu dedicatie pentru toti CorporateWannaBe de la un mos in formol,

za fuciur is brait

de ce nu ar fi asa multi “corporate wannabe"?

De ce nu ar fi atatia “corporate wannabe"?

Acest gen de rationament il intalnesc adesea cand aud fraze de genu “tinerii de astazi”. Ei sun astazi “naive corporate wannabe”, la fel cum noi ne jucam cu tuburile in spatele blocului si ne construiam simbolic baza care trebuie aparata. Si unii si altii faceau lucruri marete pentru umanitate. Noi cuceream noi teritorii ei cuceresc noi cote de piata..Noi cresteam cu pureci la televizor ei cresc cu Trump, care ne.spune ca trebe sa gandim in stil mare si sa luam decizii la fel. Cultura care o respira le spune ca ei sunt proprii lor zei, ca pot ajunge din paznic executive. Pana aici nu au nici o sansa…ne enerveaza desigur forma fara fond, de para ar fi un lucru nou. Nici secretarii de partid nu citisera in versiunea originara Marx&Engels, la fel cum nici ei nu stiu ca mai exista si altcineva in afara Kotler. Cum sa ii acuzi pentru ganditul in limitele unui model descriptiv, fie el de piata, de resurse umane sau de management, pentru simplu motiv de cauta repere.. Cum sa vorbesti cu ei cand ei detin adevarul absolut.
Cred ca avem nevoie de corporate wannabe care au opinii, nu neaparat solutii pentru ca pana una alta o gasesc o modalitate excelenta de agatat

Va urma
Am inceput campania official


Un mos in formol

Romanii ăştia îs unguri!

Oricine m-ar auzi spunând una ca asta m-ar putea suspecta pe bună dreptate ca am scapat mai multe beri pe gât sau chiar mai rău, că puţinele minţi pe care le-am avut...s-au dus şi ele prin alte ţări la cules de căpşuni! Dar cer îngăduinţa să vă povestesc cum se face că romanii îs de fapt unguri.

De ceva ani încoace a apărut un fel de modă ca localităţile de pe la noi să aleagă o zi din an în care să petreacă tot poporul, să se arunce nişte bani aiurea şi cineva sa iasa cu un profit frumuşel. Că se cheamă aniversarea primei atestări documentare, că se leagă de vreun obicei local sau de cine ştie ce eveniment din istorie...nu contează. Orice motiv e la fel de bun ca oricare altul...chef să fie şi voie bună, şi mai ales mici şi bere din belşug. Aşa se face că o localitate de aci din vecini, capitală de judeţ, după ce a văzut că treaba asta cu aniversările iese bine la capăt s-a gândit că numai o serbare de asta pe an nu-i destul aşa că s-a mai scornit una. Întâmplarea face că în preajma localităţii de care vorbesc să se afle un castru roman şi nu oricare, ci unul de importanţă strategică pentru fostul Imperiu Roman. Astfel că pornind de la acest vestigiu al romanităţii locului s-a stabilit ca în fiecare an pe la jumătatea lunii iunie să aibă loc Festivalul “Zilele Romane”. Ideea bună în teorie, a avut de suferit la punerea în practică, aşa cum se întâmplă mai mereu pe la noi. Şi uite aşa un turist care ar vizita oraşul în acele trei zile ar putea vedea îmbinându-se într-o manieră caricaturală şi kitch-oasă modernismul şi antichitatea. N-am să pomenesc despre scene în care romanul zilelor noastre (devenit între timp român) vorbeşte la telefonul mobil lângă nişte coloane romane făcute din rigips, nici despre faptul că pe străzi găseseşti tarabe care vând tot felul de obiecte care reproduc de fapt alte obiecte ce se situeză mult mai recent în istorie...nu, nu la asta vreau să ajung.

A nu se uita că se doreşte ca prin această manifestare să se elogieze trecutul şi să se promoveze originea latină şi continuitatea spiritului roman în acel loc. Astfel că în cadrul festivalului au loc diferite manifestări care se doresc artistice. Printre aceste manifestări se numără şi defilarea Legiunii X (prin X nu vreau exprim numărul 10, vreau doar să maschez faptul că n-am reţinut numărul de inventar al respectivei legiuni, spre ruşinea mea). Ei, bine abia acum am ajuns la “cestiune”, după acest lung ocol. Din nou trebuie să recunosc că n-am fost prea atent la orele de istorie aşa că nu ştiu câţi oameni erau în acele unităţi de armată romane. Cert e că până în zilele noastre au rămas din vestita Legiune (care, îmi spune un amic de al meu licenţiat în istorie, nici măcar n-a existat vreodată) au rămas cum spuneam, vreo 20 de persoane.

Şi iată-i pe falnicii “legionari” venind în cadenţă pe cea mai mare uliţă din urbe, câţiva călări, de bună seamă căpeteniile, în urma lor restul corpului de armată, pedeştri. În mijlocul gloatei de gură-cască se opresc pentru ca “urmaşii” lor să-şi facă poze cu ei. Toţi stau gravi, nu zâmbesc şi nu vorbesc cu nimeni. Am zis că probabil şi ostaşii de acum 2000 de ani or fi fost la fel de disciplinaţi. Dar, altul e de fapt motivul tăcerii lor. Ei nu spun nimic pentru că nu cunosc limba şi chiar dacă ar vorbi n-ar reuşi să se facă înţeleşi şi n-ar înţelege ce li se spune. E normal, aţi putea spune, cine mai ştie în ziua de azi latina?!

La un moment dat, mai-marele vitejilor războinici, considerând că eroismul lor a fost din belşug răsplătit prin ovaţiile publicului, doreşte să-şi ducă ostaşii la cazarmă. Şi atunci, pe deasupa vacarmului general de voci şi manele ce răsună de pe terasele din jur se aude ordinul: “Vigyaz! Eloret!” care în limba maghiară înseamnă: “Atenţie! Înainte!”

De aici s-ar putea isca iar o dispută despre originea poporului român şi maghiar. Nu e locul şi nici nu am căderea să mă lansez într-o asemenea discuţie. Vreau doar să spun că dacă tot ne batem atâta cu cărămida în piept că “în aste mâini curge un sânge de roman” puteam dracului să ne facem noi o legiune a noastră, pe care să o scoatem la defilare o dată pe an, nu să închiriem cu ziua una de la poporul vecin şi prieten maghiar!

Plan de afaceri

Intr-o zi, la o cafea, doi prieteni:
“No, amu ca s-o terminat si cu facultatea asta nenorocita, in care oricum n-am invatat nimic, ca numai teorie s-a facut si nimic practic, ar trebui sa ne gandim si noi ce o sa facem. Ar fi fain daca am putea sa deschidem o firma de consultanta...”
“Pai pentru asta ne-ar trebui niste oameni. Ca daca tot facem consultanta...ar trebui sa facem selectie, traininguri, diagnoza...”
“Da’ ce stim noi ba de diagnoza???”
“Da’ ce ma, aia care cumpara stiu?”
“Haha! Ai dreptate! Facem! Dar ne trebuie oameni.”
“Pai stiu io pe cineva! E prietena varului meu. A absolvit ISE-ul anul trecut. Trabuie sa stie ceva afaceri. Si mai e si Andrei, colegul nostru. Stii? Ala de mergeam cu el la bere in anul I. E de treaba. Am auzit ca isi cauta de lucru. Pe el il putem pune pe training si pe tipa o punem sa faca fise de post, ca e usor. Deschizi O*netul si gasesti acolo tot. Si poate sa faca si organigrame ca din astea se fac la ISE. Iar noi facem interviuri de selectie. Iti dai seama ce misto e cand vin atatea gagici si le intervievam.”
“Da ba, da’ trebuie sa deschidem firma.”
“Du-te ma, ca stiu eu o firma de consultanta care are pe cineva care se ocupa de tot.”
“Si cum gasim clientii?”“Pai simplu! Punem fluturasi in posta!”